vineri, 28 august 2009

E tarziu, da inca gandesc

Da (: Deci e cam tarziu si nus ce ma apucat sa scriu al roa asta. Da tocmai am citit postarea Oanei si am vrut sa mai scriu ceva [mai ales ca nu mie deloc somn si ceasu e 1:22,hmmm sa vedem cat e cand termin :)) ]. Buuun! Deci nu stiu ce sa scriu, dar sunt sigura ca pe parcurs ce o sa va plictisesc o sa mi vina idei. Cred :-?

Aaa...apropo...A mentionat [ce naspa suna], a zis Oana ceva despre zilele Moinestiului. Vreau sa te contrazic bre, is doar doua zile nu trei. Da...mare kkt...o sa vina Blaxy Girls =)). Mai ales ca noi adorma aceasta formatie :)). Offf, ce o sa mai fie si atunci. Dar o sa ne distram oricum, ne dam iar in toate chestiunile pe care le aduc aia. Mai tienti minte cand a dat Ionela cu capu de bara aia?:"> [sper ca nu se supara ca am divulgat acest secret] :)). Oricum, anu trecut nu am fost complete, adik v ati prins voi. Anu asta suntem toate Anca G, Anca I, Ade, Ionela, Oana si bineinteles piesa de rezistenta "Eu" [doamne kt de importanta ma cred, stai dar sunt :> :))asha momentan rad singura si sper sa nu i trezesc pe ai mei, sau pe fratemiu]

Daaa....apropo de fratemiu. S a intors acasa [va intereseaza?nu cred] Si totusi pleaca iar luni, si se intoarce iar weekandu viitor si tot asha. Stiti ce? Cu ocazia asta mai cunosc si eu baieti :">. Pe bune, zilnic mai bag cate un id in lista :)). Glumesc, adik, prieteni si atat :)) totusi....si paoteee :-"...nuu...[parca sunt de la spitalul 9 si ma contrazic singrua :)), dar poate chiar sunt de acolo :-?]

Altceva...hmmm, despre ce sa va mai vorbesc eu. Nu stiu! toate au eisit de pe mess. Staaai...tocmai m am uitat in lista si Anca G nu doarme. Dar se uita la film. Oare ce film?:-? Nu o intreb ca ma injura daca o deranjez :">. Azi m am uitat si eu la filmu ala la care sa uitat Ionela. In acelasi timp:)). Parca ne am uitat impreuna. Oricum, destul de brava filmu, sper sa i palca si Oanei daca il descarca. A plouat si de asta n am iesit :-<. Bre! Da ati vazut palneta Marte?:)):)) Intrebarea e.... A vazut o cineva?:)) Ma rog, la urma urmei cred ca era doar un zvon. Adica pnm, cum naiba, chiar in ziua aia o trebuit sa fie innorat :)). In puii mei la naiba :">.

Mi se face somn (:... Si se pare ca nu mi au venit chiar atat de multe idei in timp ce am scris eu chestiunea asta["Chestiunea zilei, sau zilelor"] da na. Asa imi palce mie sa va plictisesc. Si dupa cum cred ca ati observat sar de la o chestie la alta :">. Ma apuc sa scriu ceva, si ma plictisesc si pun punct. Oricum Oana ma provocat sa postez ceva nou :">. Mi a placut postarea ei si am ras pe burta :)) [nici chiar pe burta, vorba vine, dar am ras]. Gata, punct, scuzati greselile gramaticaloide ;;) [cum ar fi asta :))] :-". Ma simt ca pe mess, folosesc foarte multe semne. Dar sper sa ma intelegeti :)). Daca nu, asta e :-??.

Aaaa...si ma gandeam cat o sa fie ceasu cand o sa termin. E 1:37. Mna, nu a trecut prea mult. Scriu repede :)). :">



Tigerlily

Ma plictisesc :D

Haha :"> uitasem idul si parola :"> :))) dar cu ajutorul Georgianei am reusit sa intru :)). am zis ca ma plictisesc si ca vreau sa postez ceva. tocmai mi s o descarcat un film dp bitcomet :-? aaa.. v am spus? :)) am innebunit. de cateva zile incoa' downloadez o gramada de torrenturi cu filme animate:-s. anca g mi o zis sa nu ma mai uit ca nu face bine. dar oare de ce a spus? :-s aah.. maine plec la suceava. intr un fel imi pare bine ca prind zilele orasului :x toate 3 :x in sfarsit :)) dar in alt fel e naspa ca vroiam afara :-w n am mai iesit de 2 zile :)) ah :"> mi au venit musafirii :)) azi dimineata m am trezit cu ei. care stiu, stiu :-s :-" uhm :-? aaaaa da. gasca :)) aia mare care vroia sa mearga cu cortul acum vre o :-? o trecut o luna sau 2? ma rog, formata din app 20 de insi o ramas numai cu 7. 7 care o sa ramana mereu. sau 6 depinde de ade si bebel :D daaaar ma bucur ca am ramas :x si ne iubim ca in prima zi ;;) aaaaaaaaaa[partea cu "aa" mai ocupa din spatiu] imi place asa :D abia ast sambata viitoare :x si dum si luni :x o sa ne distraaaaaaam, nu? \:d/ dar n o sa ma dau in valuri si alte cacaturi :D imi doresc sa stau in fata scenei sa cant si sa dansez cu voi ;;) adica voi fetele, ca pentru voi scriu :)). bine si ar merge o bere rece cand mi se usuca gatul ;;) [de la prea mult cantat] siiii... ah, mi am amintit. :)) poate face ade o vraja :-" cuiva :-" sa merg si eu anul asta cu voi exact in fata scenei ;;) :"> nu e neaparat doar caaaaa.. n am fost niciodata toma acolo :"> voi da! >:P uhm, daca mai scriu mult o sa ma pocneasca sormea. tastatura care face prea mult zgomot >:) aaaaaaaa.... anca face misto. uite:
Anca I.: hai tu
Anca I.: arata mi tot ce poti
Anca I.: tot ce ai in chilori
Anca I.: chiloti
cum care Anca :)) aia mica de respira greu :)) putin galbajoara la fata, capul mare, corpul mic :-" care astia zic ca seamana cu tweety. dar eu zic ca nu. dar imi place descrierea by Marius. :)) a, da.
doamne dumnezaule 3 "inşe" is disperate dupa "SUPERNATURAL". 8-) am zis ca n o sa ma uit la nici un episod, ca asa o sa ma tenteze sa il descarc si eu ca Anca G, Anca I si Ade. in fiecare zi ba vezi la sts dimineata, ba seara, ba iti spune pe mess: "SUPERNATURAL" :)))) si cand s o termina >:) >:) hmm.. Ionela mi o zis ca s o uitat la un film cu lindsey lohan :)) am scris bine? :-s se numea :-? ....... munca i un travaliu. [recunosc. m am uitat in arhiva ca uitasem :">] daca o zis ca i brava :-? il iau si eu atunci. da cand se termina filmele mele animate :">. a, si gigi mai posteaza ceva din amintiri:)) imi place sa ti le citesc. :)) is amuzante indicatiile de regie. asa se numesc alea din paranteze?:))) :"> doar am intrat la filo ce dracu :)) ah, liceu. ce boboceala o sa mi iau. au.
voi ati observat asa, oleaca, ca numai noi 6 intram pe 'Zdruncinatii'? :)) da e mai brava asa. am ajuns sa avem si propriul nostru blog :). gata. v am plictisit destul. m dor mainile. cand n o sa mai am ce face, o sa cer din nou adresa si idul Georgianei si apoi o sa postez ceva neinteresant ;;) VA IUBESC, zdruncinatelor!


Oana.

vineri, 21 august 2009

Plictiseala, aiurea, chestii, trestii

Da bre...postare noua...da ce sa postez nu stiu...ganduri? nu gandesc...amintiri? stau prost cu memoria...sa vedem...

Apropo...s au intors blondele de la mare...doamne ce negre sunt...:X...dar eu le iubesc si asha...adik toti le iubim...

In rest plictiseala si chiar nu stiu ce sa va povestesc. Mai e putin si se termina si vacanta. Da...incepe scoala. O sa trebuiasca sa ma obijnuiesc cu trezitul la ora 7 (:. Deja mi se face somn cat ma gandesc. O sa fiu boboc. Nu i corect. De fapt toate o sa fim. Adica toate 6. Stii? Ne am impartit pe bucati...eu cu Ade, si Oana cu Ionela cu Anca I si Anca G. Nu i corect! Sunt mai multe in partea cealalta. Dar inainte de scoala vin zilele orasului. Atunci o sa fie calmul dinaintea furtunii :X...

Offf, si o sa vina iarna. Si iar o sa vina acele zile pierdute prin FF. Si craciun si revelion si zapada si frig. Cand ma gandesc la iarna ma gandesc la un singur lucru, ce mi place cel mai mult sa fac. Sa stau in camera mea, pitita in cel mai calduros colt, cu ciocolata calda in mana (sau vinul fiert), si sa privesc pe geam cum ninge. Iarna trecuta...imi amintesc cand am fost cu sacul pe deal:)). Si apoi ne am adapostit toate la Anca G. Ne era frig si eram ude. Am baut vin fiert, iar eu cu Adelina faceam pe emochizii :)). Ce mai zi!
Na ca totusi am mai gasit cate ceva sa sccriu. Chiar daca la fiecare alineat scriu altceva. Cam atat pentru seara asta. O sa imi adun gandurile si o sa mai scriu peripetii din anii vechi sau poate chiar de vara asta. Aaa si sper ca nu v am plictisit prea tare >:D<




Tigerlily

vineri, 14 august 2009

Ha ?! A-Ha !

Cii cu voi, ua? Fara commuri, fara parerei, fara nimic publicat de cateva zile ! Acest blog, este interzis minorilor sub 14 ani, numai cu acordul sau impreuna cu parintii ori familia.Daca apar manifestari neplacute, adresati-va medicului psihiatru, sau oftalmolog.

Misca-ti mana si scrie ceva ! 

duminică, 9 august 2009

In continuare aceeasi noapte zdruncinata




Mda...findca Anca a plecat si nu stie ce s a mai intamplat dupa...m am gandit (asa cu romana mea de balta, si talentul meu la compuneri care lipseste) sa continui eu povestea acelei nopti zdruncinate...




De unde sa incep...As putea incepe de la momentul in care toate erau foarte impacinetate pentru ca parintii lor sunau intruna (noroc ca ai mei erau mai la vale, si poate nu era chiar un mare noroc, da na)...Am sunat o si eu pe mama sa o intreb pe unde umbla si mi a explicat ea ceva la telefon legat de "lemnele pentru focul de tabara". Am zis OK va gasesc eu. Le am repetat de nenumarate ori fetelor sa vina cu mine sa imi gasesc parintii. Au venit, i am gasit si ele au trebuit sa plece. Niciuna nu a mai vrut sa ramana cu mine pe acelasi motiv: tata, mama, ora 12. Offf...




Era aproape de 12 si nici urma de Cargo. Il tot chema pe nush care primar care nici macar nu vorbea romana (cica sa ne spuna cateva vorbe in engleza). Prezentatorul se apucase de tipat Leo Leo Leo, ca sa urce ala pe scena. De unde, eu cu tata am inceput sa tipam "Cargoo" "Cargoo" :">. Ma simteam intr un fel aiurea, ca eram cu tata si chiar nu ma asteptam sa tine cu mine, dar pana la urma totul a fost bine si frumos. Mai asteptam putin siiii....Cargooo...Il vad pe Adi Igrisan cum se aseaza pe un scaun (in mintea mea era ceva de genu: Ma, o fi obosit). Prima melodie pe care au cantat o a fost "Nu pot traii fara tine", o melodie superba. Si chiar nu pot traii fara el, dar el se pare ca poate traii fara mine (asta ca o paranteza mica :">). In fine, ma simteam foarte bine, urmatoarea melodie fiind "Anarhia". Am tipat, cu tata :)) WAW...Dar na...Si s adaog ceva. Cand ii ascultam pe baietii de la Comanesti "Blind Echoes" mi s a facut un dor nebun de Anca I. De ce? Nu aveam cu cine sa mosesc :-S (pana la urma am facut o singura)




Cargo inca erau pe scena, ce proasta is, am spus doar doua melodii normal ca mai erau pe scena :))...Asa. Am cam pierdut acum randul si nu mai stiu in ce ordine au cantat melodiile. Dar au mai cantat "Calare pe motoare" "Daca ploaia s-ar oprii" "Doi pasi in urma ta" "Zi de zi" (ador melodia asta) si o melodie pe care nu os tiam : "Erata"...In fine...stati ca nu am terminat...Am doua melodii pe care nu le am enumarat pentru ca vreau sa mai adaog ceva la ele.




Au cantat si "Nu mai am tigari" evident...Si tipam cu tata si sper sa nu si fi facut altfel de ganfuri :-". Am tipat de ma doare si acum gatul dar eu cred ca a meritat avand in vedere ca Zilele Comanestiului sunt o data pe an si nu in fiecare an vin trupe ca acestea. Si deci...dupa ce au cantat melodia a strigat tare "Ia sa vedem cati fumatori avem aici la Comanesti, toti sa ridice mana"...In momentul ala tata era atent in alta parte asa ca am ridicat mana....nu foarte sus :">. Dar tata s a intors spre mine si eu am coborat repede mana. A luat o ca pe o gluma :))...dar era o gluma la urma urmei...eu nu fumez...




Asaaa...urmatoarea melodie pe care nu am insirat o acolo a fost "Alaturi de voi". O melodie pe care chiar nu ma asteptam sa o cante, dar iata ca au facut o. Pentru mine atmosfera nu a fost chiar cea mai placuta, pentru ca la aceasta melodie trebuia sa fiu inconjurata de prieteni si era doar mama si tata. Dar oricum daca nu v am spus o aseara o spun acuma "Inchin paharul si va spun/Ii multumesc celui de sus/Ca mi v a dat prieteni buni/ Si nu-s singur pe acest drum". Si imi vine sa ma dau cu capul de pereti ca nu erati acolo. Dar poate vin si la Moinesti :))... ^:)^ sa speram...




Da...s a cam terminat concertu lor si a venit timpul sa coboare de pe scena. Dar credeti ca i am lasa? Nici gand! Toti tipau in gura mare CARGOOO. Si iata ca au urcat din nou pe scena si au cantat din nou "Daca ploaia s ar opri". Atunci mi am dat si eu seama de ce Igrisan a stat pe scaun in tot acel timp. Cand s a ridicat se sprijinea de o carja :-S. Auci...probabil isi rupsese piciorul sau ceva de genu. Si cam asta a fost cu Cargo. Apoi toata luema si a indreptat privirea spre "focul de tabara". Am stat si eu cu parintii pana s au aprins lemnele, am facut o poza doua trei si am plecat. Coboram de pe renumitul Galion cu mintea pe alte carari...Ma dureau picioarele ingrozitor si il intrebam pe tata intr una unde e masina :))...Am ajuns intr un sfarsit la masina, am pelcat acasa, am ajuns acasa in jur de ora 1. Normal, eu sa ma culc? Nici gand! Am profitat de faptul ca inca era deschis calculatorul si am intrat putin pe mess. Mi am gasit companie si am mai stat pana la ora 3. Intr un sfarsit am zis ca ar fi cazul sa ma culc putin :))...Am inchis calculatorul, m am bagat in pat si am inceput sa recapitulez in gand tot ce s a intamplat in acea...Cred ca am adormit intr un sfarsit, dar nu pentru mult timp. M am trezit la ora 5...Waw am dormit mult tare :))...pana la urma (nu stiu cum si cand) am adormit iaaar :))...Si iata ca m am trezit mai intai la ora 9 datorita unui mesaj :))...Si apoi la ora 12 cand m am apucat sa scriu toata chestia asta...




Si acum ca nu mai am ce spune, sper ca va placut povestea mea reala :))...si inca imi imaginez cum ar fi fost daca am fi fost toate la amaratul asta de concert sau cum sa ii spun.
Dupa cum cred ca ati observat am bagat si doua poze facute cu telefonu meu cu 2 megapixeli [observati cat de bine se vede :)) ]. Dar le am adaugat pe astea doua ca sa ne fie mai usor sa ne amintim de aceasta minunata zi...


Tigerlily



sâmbătă, 8 august 2009

Zi frumoasa, noapte zdruncinata

Si cum ne-am propus ieri sa mergem sa vedem un concert Cargo, am facut cum am zis. Am ajuns acolo, panarama pe drum, rasete fara motiv si asa mai departe. Mi-am remorcat iubirea si am urcat dealul. Bineinteles ca m-am enervat. Da' ce naiba, turnasem parfum degeaba pe mine? Curgeau transpiratiile. Ce sa-i faci.

Sus, aglomeratie. Am mers si am mers pana am ajuns si mai sus. Vroiam sa fim la inaltime cica. Ziua (sau seara, ca era trecut de 5) se arata promitatoare. Ardeam de nerabdare sa cant "Nu pot trai fara tine" mai ales fiindca el era langa mine.

Pana una alta am ajuns la destinatie unde mai erau si alti prieteni si alti necunoscuti. S-au instalat corturi si am constatat ca nu exista decat o patura. Buna si aia. Socializat un timp cu multimea, cu fiecare pe rand mai exact, rasete fara motiv sau cu motiv din nou, baut Coca-Cola Zero, facut caterinca. Buuuun. Trece timpul, canta o trupa locala, baietii nostri de suflet (ce cocalaresc suna:))). Ne ducem iar mai jos, ajungem langa scena si incepem: Ma omoara Wamintirileeeee. Frumos. Am ragusit, m-am miscat, toate bune si frumoase. Am urcat din nou la "cuib" si am ramas acolo. M-am furisat frumos intr-un cort cu respectivu' si dai pupaceala ca doar, deh, il vad prea rar:">.

Trece timpul, Cargo pauza. La un moment dat suna mama si incepe cu tonul ala sever pe care-l detest si ma intreaba daca n-am de gand sa vin acasa. Nu?! 11:oo ceasu' si Cargo faceau plinu' la motoare. Am mai asteptat ce-am mai asteptat si, surpriza, apare masinuta care trebuia sa ne remorcheze si sa ne duca acasa. Nervi, injurat, trantit si, intr-un sfarsit, resemnare.

Coboram frumos dealul, mai coboram iarasi, cand ajungem mai jos aud "Nu pot trai fara tineee". Sa mori tu :-l. Iar nervi, iar oftica. Si tot asa. Continuam sa mergem si dragutul de el incearca sa ma calmeze. Fac si asta, la un moment dat, doar ca sa nu ii dau apa la moara maica-mii cand ajung acasa. Urcam in masina, pe el il pup, il las in urma, desi nu vreau, si in jumate de ora ajung acasa. Mama adormita, fara chef de cearta. Multumesc, Doamne! O pup, ii zic noapte buna, ma schimb, imi iau ciocolata si ma bag in pat. Exact ca si copiii mici. Adorm, vezi Doamne, pe la vreo 1 si ceva, cu greu, bantuita de un gand si de o intrebare. Ma trezesc la 4 cu o sete care-mi ardea buzele. Ma dau jos din pat, ma duc la bucatarie, beau apa dupa ce dau mai intai pe mine si mi se intoarce stomacul. Proasta miscare asta cu apa.

Ma bag inapoi in pat si adormi daca mai poti. Dupa vreo jumate de ora de chin, reusesc si ma trezesc la 9 fara ceva din cel mai urat cosmar pe care l-am putut avea in viata mea. Ma trezesc plangand, simtind in piept cum ma apasa un dezgust si o dezamagire fara limite. Dupa ce deschid ochii umeziti ma calmez. Nu a fost decat un vis urat, atat de real si plin de sens. Totusi, raman bantuita de acelasi gand si aceeasi intrebare despre care cred ca ar fi generat si cosmarul.

Dimineata-i frumoasa. Ce-a fost ieri, a fost ieri. Azi e alta zi. Poate mai urata, poate mai frumoasa. Sper doar sa nu mi se indeplineasca cosmarul.

Signed by Peace

vineri, 7 august 2009

>:D<


            Multumesc fetelor, multumesc grupului, daca pot numi asa, pentru ca, zi de zi, suntem alaturi una de alta, si chiar daca mai avem mici discutii [se stie ca intr`o relatie, unde nu exista certuri, inseamna ca ceva merge rau], suntem una langa cealalta si la bine si la rau, si nu doar cu trupul ci si cu sufletul.Va iubesc ! 



                                                                                                                 Ionela if.




Ceva scris, dar reluat.

           Spunem chestii, uneori chiar ciudate, cum este scris si in caracterizarea "despre noi"...or fi ciudate, dar nu si pentru cei cu mentalitatea noastra, care pe deoparte le inteleg.

           Sa fii de 15-16 ani, la anii cand spui lucrurilor pe nume, cand deja subiectele tabu de  odinioara, nu mai sunt asa, nu este deloc usor.

           Ca baiat, te-ai pus vreodata in locul nostru?In locul, femeii?Sa vezi si ea cat sufera, cat trebuie sa poarta de grija?Nu...dar poate predicile astea le-ai mai ascultat.

            Ai luptat vreodata, pentru a face dreptate persoanei dragi?Nu cred ca ai luptat suficient...

            Dar...numarul femeielor/fetelor, inselate creste proportional, cu viteza de marire a sanilor la domnisoare ... deja, cand auzi un baiat inselat, aia da, este noutate...desi, doar baietii inselati, le pot intelege pe femeile inselate.Pe restul, ii doar undeva, de suferinta provocata...ei daca si-au atins scopul, acela de-a se culca cu ele, este foarte bine pentru ei.Suficient, chiar !Cauta, alta prostuta, care sa le cada in asternuturi.

             In orasul nostru, ca sa spun asa, si lucrurile imposibile devin posibile in ultima perioada, a acestui an ... intr-adevar...cazurile de violare, publica, sunt rare...De ce?Pentru ca atunci cand se vad in fata acestui fapt, domnisoarele nu mai striga ajutor, ci  placere...

            Violenta domestica?Nu exista in familie, ci intre tovarasi, amici, sau dusmani...Cazurile de violenta, sunt intarite foarte  mult, de gastile "batause" ale orasului, care dau un exemplu foarte bun pe aceasta tema.

            Droguri?Crezi ca intr-un oras atat de micut, si sunt convinsa ca asa il crezi, nu sunt ?Poi, bine cititorule, te informez ca gresesti...avem droguri...legalizate, si nelegalizate...Tu alegi!Banii`s la tine...[glumeam...mai bine nu consumi].

             Normal...in oras, nu avem doar "uscaciuni"dar, cum, drogurile, sexul, bautura, si fetele "cuminti", sunt subiectele mele inspirative, in a alcatui asemenea fraze, este logic, sa scriu despre asa ceva. 

             Si...ca sa nu vad partea negativa a orasului, voi preciza ceva si despre latura buna.Talentele ... avem ... da...avem in toate domeniile, de la manelisti si muzica populara, pana la rock si r&b.Doar prin, ajutorul a catorva persoane, au putut ajunge sa fie cunoscuti pe plan local.Pentru ca persoanele, imputernicite cu aceste indatoriri, nu iau nicio masura.

              Organele menite cu ocrotirea linistii publice, arestarea "deranjatorilor", sunt mioape, la vazul abuzurilor, batailor, si incalcarea regulilor, de catre cetateni, mai rau, intre cetateni.Pentru un bacsis bun, si pe timp de iarna, isi pun ochelari cu protectie solara, foarte fumurii...sa nu le intre zapada`n ochi [:-@].

             Gata...promit sa nu mai fiu rea.Draga cititorule...[desi trebuia pusa la inceput], de la ipocrizia baietilor, am ajuns la organele orasului...si...nu stiu daca ai inteles ceva, din tot acest scenariu, dar unu lucru este cert.Indiferent, cine esti, ce pozitie sociala ai, cati ani ai, sau  nu stiu ce vila ai, un lucru tine-l bine minte.Nu te juca cu focul [daca esti parsiv] ca ai sa te arzi...si nimeni, n-o sa te scape de chinurile arsurilor, pentru ca am si zis...cu un bacsis bun, esti mort ! 



Acest mesaj, este pentru mistocarii cu varste cuprinse intre 15-25 de ani...Se recomanda citirea cu atentie, a mesajului, daca apar manifestari neplacute, adresati-va parintelui, preotului, sau medicului psihiatru.[>:)]

               

    Gratzie Peace, pentru inspiratie [>:D<] 

                                                                                                                                         Ionela if. 

Prosti

Fiindca Oana tot trece prin perioade dificile m-am gandit sa iau la analizat proştii. Ce sunt, ce vor si, oare nu mor niciodata? Deci si prin urmare imi pierd dimineata scriind. Nu ca m-ar deranja, in schimb nu stiu daca o sa se inteleaga mesajul meu, deci il spun mai clar: daca esti prost, impusca-te ca ne faci rau!

Nu sunt feminista (doar putin:">), dar prosti par sa fie doar baietii/barbatii. Intr-adevar, prostie exista in ambele tabere ( si aici cunoscutul exemplu: blondele; sa-mi fie cu iertare, chiar n-am vrut sa jignesc pe nimeni). Dar mi se pare mie ca balanta se inclina in partea masculina. Se stie ca lumea e condusa de femei, chiar daca ele stau in umbra. Si se mai stie de intuitia feminina, de cat de viclene si rele pot deveni femeile cand vor sa obtina ceva. Dar niciodata proaste.

Poate ca e impropriu spus "barbat prost". Poate ca e un termen mult prea grav. Eu prefer "idiot". Totusi, lasand gluma la o parte, ceea ce as vrea sa subliniez e ca nu toti baietii sau barbatii gandesc logic. Nu toti au inteligenta aceea innascuta, pe langa cea luata de prin carti. Si am ajuns la o concluzie cat de cat plauzibila cum ca barbatii nu ar sti atat de bine ce vor. Tin sa precizez ca faptul mi l-a confirmat tot o persoana de sex masculin. Si pot fi si foarte razbunatori. Ganditi-va la toate razboaiele de-a lungul istoriei, multe dintre ele avand motive insignifiante.

Am plecat de la "barbatii sunt prosti" si am ajuns la "barbatii sunt ok cand nu le incetoseaza ceva mintea". Pe de alta parte, n-avem cum sa traim fara ei. Avem nevoie de ei ca de apa in desert.

Cu toate ca am tot scris, nu am raspuns la intrebarile pe care mi le-am pus la inceput. Am spus ce sunt, dar ce vor? Probabil ca nu vor nimic si sunt doar de umplutura. Sunt muritori doar ca in fiecare generatie se mai naste o serie. Nimeni nu scapa de nimeni.

Cel putin, sper ca in timp, chiar daca pana atunci nu voi mai fi, sa-si poata dovedi si femeile capacitatile de lider. Probabil ca aia ar fi "lumea mai buna" despre care se tot vorbeste. Sexul tare nu detine niciun fel de suprematie si e pacat fiindca ei cred asta, dar totodata placut pentru ca noi ii lasam sa creada.

Signed by Peace

joi, 6 august 2009

Noi nu avem titlu :P

Am vrut sa postez si eu poza asta. E un colaj :-?? facut de mine la plictiseala. Cam astea suntem noi, si ne suportam prostiile zilnic :))...Fetele daca nu va convine ca am postat poza spuneti mi...dar nu o sterg :))...:"> love ya :*


Tigerlily

Pasiunea mea pentru TITI

Da, Titi, de la Constantin. Baiat frumos, blond, cu ochi albastri (cred:)) ). Asta-i Titi. Faimosul Titi. Blonda refuza sa scrie despre blond. Atunci scrie bruneta. Deci, blonda e in limba dupa Titi. Cam asta ar fi ideea principala. Dupa ce ne innebuneste vreo doua luni cu...Titi, blonda in sfarsit se intalneste cu el in data de 05.08.2009, o seara frumoasa de vara cand nervii isi au si ei loc printre noi.

Pana una alta, Titi ma amuza. La fel si blonda, din cauza vesnicei obsesii pentru "neamt". Poate te faci nazista, blondo! :)).

Cel mai probabil si azi sta in gatul lui Titi, fiindca Titi o sa se care in curand in Germania si blonda iar o sa suspine un an intreg dupa blondul ei. Si cam asta-i cu Titi.

Blonda o sa ma fugareasca si n-o sa se lase pana n-o sa-mi dea una zdravana peste cap, dar deacu' faptu-i consumat si poti sa ma bati 1000 si una de nopti ca nu schimbi nimic :P.

Signed by Peace
Inspired by QQ

Simplu :D

Deci. Facand parte din 'Zdruncinati', pot spune ca ma simt a lil' special ca nu am nicio idee despre ce as putea posta pe blog. Dar in niciun caz n am sa ma iau dupa Ionela care ma indemna sa scriu un titlu mare si citet "Pasiunea mea pentru ... " :)), si nici dupa Horik care, daca era in locul uneia dintre noi ar scrie frumos.. o prostie :)) Intr un final am gasit ce sa scriu. ;)) Va iubesc.
Blonda albastra, verde, bruneta, mov was here. >:D<

Studiu

Nu am vrut sa postez chestii feelingoase pe aici, da' daca tot au facut-o si altii (:-"). Se numeste studiu pentru ca e ceva ce am studiat. Logic, nu? :P Toata treaba asta e ceva mai lunga ca si scriere, deci sper sa nu plictiseasca pe unii sau pe altii:">.

C
redeam ca imi voi gasi linistea printre valurile domoale ale marii, dar m-am inselat. Am atins nisipul fin cu picioarele si am simtit fierbinteala umplandu-mi corpul pret de cateva secunde. Mintea mea s-a deconectat, neputandu-se concentra la altceva in afara de nisip. Fiecare secunda inseamna inca un pas pe acea suprafata extrem de fina si fierbinte.

Cand am pasit in apa marii, un fior ceva mai rece m-a strabatut si m-a impins mai departe in apa stravezie si sarata. Am lasat stropii sa imi ude pielea, simtind pentru fiecare o satisfactie imposibila. Puteam sa devin marea. Puteam sa fiu orice acolo, in mintea mea, acoperita de apa verde-albastruie. Cu cat inaintam mai mult, plamanii meu intrau in alerta, fiind pregatiti sa stranga destul aer cat sa pot ramane la suprafata. Am mers pana cand apa mi-a atins barbia si atunci, facand un efort, am tras adanc aer in piept si m-am lasat purtata de apa. Acum apartineam marii si nu altcuiva. Mi-am miscat mai intai picioarele, simtindu-mi muschii incordandu-se, apoi mainile ca sa ma pot mentine la suprafata. Priveam in departare, spre rasarit, dovada reala ca Pamantul este rotund: nu eram capabila sa vad celalalt capat al marii. Se termina brusc, de parca totul s-ar fi prabusit intr-o prapastie invizibila. Dar marea nu mi-a linistit mintea, ci doar trupul...

Fascinatia pentru lucruri simple creste atunci cand te straduiesti sa le observi si sa nu le mai tratezi ca pe niste lucruri banale. Mi-am rezervat timp si am stat sa admir mica dara de apa de pe o masa rosie a unui restaurant pe care nu-l agream, dara lasata de o halba de bere de pe care curgeau picaturi de apa. De-as fi putut intelege acea perfectiune...de ce dara aceea trebuia sa aiba forma pe care o avea?

Mi-am rezervat o alta parte din timp si am sesizat cat de ireal se proiecta imaginea lunii in apa adormita a marii, cum fiecare raza de lumina palida cadea pe trupurile infrigurate a doi tineri indragostiti ce se mangaiau necontenit in apa calda. Am privit fascinata un timp, orbita de luminile portului care se zareau intr-o departare apropiata, apoi am profitat de intunericul noptii si am zambit trist, doar pentru mine. Eram singura inca o data, dorindu-mi atat de mult sa pot impartasi cu el acea frumusete incredibila, acea perfectiune a luminii. Imi doream sa-i pot arata ce simt doar printr-un singur gest pe care vroiam atat de mult sa-l fac.

Mi-am lasat sufletul deschis, visand zi de zi la toata iubirea pe care as fi putut-o simti. M-am lasat coplesita de acel sentiment inexplicabil, dragostea, atingand mereu, cand vroiam sa adorm, bucata de cearsaf goala de langa mine, cautandu-l fara sa-l gasesc. Asa am adormit in fiecare seara, cu imaginea lui adanc intiparita in mintea mea, linistindu-ma atunci cand imi aminteam zambetul lui ce ma facea mereu sa ma topesc.

Eram imperfecta. Si fiindca marea nu reusise sa ma calmeze, din contra, doar ma adancea in ganduri, mi-am lasat mintea sa zburde pe orice fel de dealuri ar fi poftit. Eram imperfecta pentru mine, dar oare cat de imperfecta eram pentru el? Am inceput sa urasc soarele pentru ca imi lasase pe fata cateva pete mici, mai deschise la culoare decat restul tenului bronzat, care imi subliniau imperfectiunea. Am stat ore in sir, gandindu-ma daca nu cumva avea sa ma respinga pentru asta, daca nu cumva ar inceta sa se mai uite la mine cu aceiasi ochi. Erau ganduri prostesti. Cu toata caldura care plutea in aer, in acele cateva ore in care mi-am facut astfel de griji, am stat inghetata, pentru ca incepeam sa palesc datorita gandurilor mele idioate. Tot ce trebuia sa se mai intample era sa ma vada. Si avea sa ma vada curand.

Cu toate ca eram inspaimantata de fata mea, nu puteam ignora in totalitate peisajul, gogosile cu toping sau diferitele mirosuri de fripturi. Pentru mine, asta insemna marea, asta era ea in forma ei materiala, pe langa apa si nisip, rasarit si apus, senzatia de liniste pe care o genera si pacea interioara pe care o impunea. M-am lasat, intr-un sfarsit, prinsa in vraja ei pentru ca, serios vorbind, cat mai puteam sa rezist? In doua zile ma intorceam acasa si oricat de mult m-as fi simtit ca acasa acolo, locul nu s-ar fi numit niciodata casa fara sa-l fi impregnat el cu parfumul pielii sale si fara sa fi ascuns in cochiliile unor scoici vocea lui. Doar ca el nu a crezut niciodata asta, spunea ca exagerez si, desi ma intristam fiindca reactiona asa, nu ma exteriorizam. Cat am bantuit marea, mi-am dat seama ca nu au trecut decat trei luni de zile, luni in care am simtit cum creste in mine sentimentul de afectiune, luni in care am ras sau am plans si mi-am dat seama cat de mult aveam nevoie de el. Oricine ar fi spus ca e prea devreme pentru astfel de lucruri, dar eu credeam ca suntem conectati intr-un fel mai putin obisnuit pentru ca nu intalneai chiar la tot pasul doi oameni care sa se uite unul in ochii celuilalt si sa isi spuna amandoi ca se iubesc, fara vreo urma de ezitare in glas, crezand cu adevarat ceea ce spuneau si simtindu-se ca fiind doua jumatati ale aceluiasi intreg, doua piese de puzzle care se imbinau perfect, fara contraargumente. Eu inca, oricat de devreme mi s-ar fi parut, credeam ca am putea forma si noi acel tot unitar, ca am putea fi si noi acele piese ale puzzle-ului.

*

Am stat iar pe malul marii si cateva minute am privit valurile fara sa ma misc, fara sa clipesc sau sa respir. Imi taiau rasulfarea pentru ca ma vedeam pe mine prin ele. Furie. Marea era suparata, suparata pe ceva sau pe cineva. Iar eu ma regaseam in fiecare revarsare a valurilor inspumate. Atunci cand atingeau malul, scotand sunete mai mult infricosatoare decat placute, simteam furia si nemultumirea spargandu-mi-se in piep si astfel ma identificam cu marea. Bineinteles ca nu puteam sa compar maretia ei cu insignifianta mea. Eram cea mai mica parte din tot ceea ce putea reprezenta ea. Era o forta in toata splendoarea ei, iar eu eram doar un admirator care se reintorcea la ea ca s-o atinga si s-o preamareasca in fiecare an. Dar furia...simteam furia ei prin valuri si fiindca le-am lasat sa-mi izbeasca picioarele am putut sa clasific intensitatea: erau puternice. Mi-am dat seama ca si nemultumirea ei era la fel, vroia sa se descarce pe cineva sau pe ceva si astfel lovea malul. Am vrut sa las valurile de furie sa iasa din mine, sa ma acopere cu spuma si tot ce era jurul meu cu apa, dar nu aveam suficient curaj sa fac asta, mai ales ca nu stiam spre cine sau ce anume sa-mi dirijez razvratirea. Probabil ca toata furia mea era din cauza ca nu-l aveam pe el langa mine, ca era luna plina sau ca tocmai primisem o veste proasta.

Am pasit nesigura pe stanca alunecoasa. Valurile se dezlantuiau izbind-o fara mila, udandu-ma si facandu-ma sa zambesc. Eram fericita acolo, undeva mai sus decat nivelul marii, privind in larg spre yahturile care se plimbau linistite. Cumva simteam linistea umplandu-mi corpul si fiecare parte a mintii mele dezprinzandu-se de realitate. Puteam sa visez la orice vroiam, stand acolo, stropita de apa calda, dar tot ce vroiam sa vad era omul din cauza caruia puteam sa zambesc cu atata nonsalanta.

Am parasit stanca, luandu-mi la revedere cu tristete, desi stiam ca o sa revin, ca o sa stau iarasi in lumina lunii asteptand valul perfect ce nu avea sa vina niciodata. Mi-am pus picioarele pe nisipul rece si am mers in continuare fara sa ma gandesc la ceva anume, fiindca linistea impregnata in intreaga mea fiinta nu parea ca vrea sa dispara curand.

**

Mai tarziu, m-am gandit ca poate sunt nebuna, nebuna fiindca alergam prin vise. Dar pana la urma, oricine face asta, oricine are nevoie de un vis ca sa poata supravietui realitatii. Nu m-as putea imagina singura, intr-o lume fara scrupule, unde fiecare nu cunoaste altceva in afara de egoism. In schimb m-as putea imagina agatata de firul subtire al unui vis care sa ma ridice mereu la suprafata atunci cand un curent ma poate trage in jos.

Incep sa simt plictiseala arzandu-mi portiuni din piele. Si fiindca ustura, am tendinta de a pleca din loc in loc, doar ca nu scap de arsuri. De abia astept sa ajung acasa, desi as prefera sa raman singura aici, fara griji, fara certuri sau suparari. Doar eu, marea, soarele si luna. In schimb mi-e dor de asfaltul incins din fata blocului meu, de pavajul prafuit din centrul orasului, de dealurile abrupte care ma fac sa transpir atunci cand le urc...mi-e dor de linistea zgomotoasa a pustoaicelor care m-au convins ca locul meu este langa el. Mi-e dor de atatea lucruri, chiar daca nu au trecut decat atat de putine zile...Intr-adevar, nicaieri nu-i ca acasa.

Signed by Peace



Etichete: , , ,

Cargo

Pentru ca tot urmeaza sa apara tipii de la Cargo prin zona, m-am gandit sa dau cateva date generale despre ei, ca sa stim toti putin mai mult decat stiam. Deci si prin urmare, Cargo:

Cargo este o trupă românească de rock, fondată de chitaristul Adrian Bărar în 1985.

Trupa ia fiinţă la Timişoara în 1985, în formula: Carol Bleich (baterie), Octavian Iepan (chitară), Tibi Gajdo (chitară bass), Dinel Tollea (clape), Nae Ionel Tarnotzi (voce) şi Adrian Bărar (chitară).

După mai multe schimbări de componenţă şi înregistrări care nu vor fi lansate niciodată, Leo Iorga este cooptat ca solist, în timp ce trupa începe să cânte prin ţară.

În anul 1989, Compact îl împrumuta pe Iorga pentru un turneu în U.R.S.S. (deoarece Cargo avea interdicţie de a cânta, iar vocalistul lor era indisponibil) şi rămâne definitiv la Compact. Cargo, care îl foloseau pe Mircea Nedelcu ca înlocuitor temporar, organizează un concurs pentru postul de vocalist, fiind descoperit astfel Ovidiu Ioncu, poreclit "Kempes", care venea de la o trupă mică din Arad.

Susţin un turneu pe litoral în anul 1989, unde compun câteva piese, apoi în 1990 în Iugoslavia şi Franţa, unde înregistrează, alături de Raul Dudnic la bass şi Adrian Popescu la chitară-armonie, o mare parte din materialul muzical ce urma să devină primul lor disc. Gazdele au editat un disc single conţinând piesele "Ana" şi "Doi prieteni". În locul lui Kocsef la baterie a fost adus arădeanul Octavian Pilan de la trupa Pacific.

n anul 2002, vocalistul Ovidiu Ioncu ("Kempes") pleacă în Australia alături de soţie (puţini ştiau la acea dată că este însurat), Adrian Igrişan trecând pe poziţia de vocalist principal. Deşi primit cu răceală şi adesea comparat cu Kempes, "Baciul" a fost capabil să schimbe părerea fanilor despre calităţile sale vocale.

După 5 ani, pe 5 decembrie 2003 se lansează albumul cu numărul 4, "Spiritus Sanctus", sărbătorit cu un concert cu sala plină la Palatul Copiilor. Publicul primeşte foarte bine noul album, videoclipul piesei "Dacă ploaia s-ar opri" fiind difuzat frecvent pe posturile radio/tv.

În anul 2005 obţin încă o dată premiul pentru cea mai bună trupa rock la MTV Romanian Music Awards. Tot în acelaşi an primesc Discul de Aur pentru vânzările albumului "Spiritus Sanctus".

Kempes realizeaza ca a facut o greseala, se intoarce in tara, dar fara sa ia legatura cu trupa.

O trupa frumoasa si de abia astept sa-i aud din nou \:D/.

Signed by Peace

miercuri, 5 august 2009

Adio


Intunericul cuprinde cusca in care sunt inchis : acesti patru pereti blestemati in care ma ascund, in care salasluieste sufletul meu sfaramat in mii de bucati. De ce ai plecat, iubito, si m’ai lasat singur in lumea asta plina de ura si amaraciune? De ce nu m’ai luat cu tine? Egoisto!!!
Plang. Ce pot sa mai fac? Tot ce mi’a ramas sunt cateva poze. Dovezi ale existentei unei iubiri. “Iubire” ….doar un cuvant. Un cuvant care are atatea sensuri si in spatele caruia se ascund atatea sentimente. Te’am iubit si te iubesc in continuare aici si dincolo de moarte.
Iti mai amintesti cand ti’am furat primul sarut? Erai rosie in obraji ca un bujor primavara. Atunci in inima mea a inceput sa incolteasca frumosul sentiment.
Vreau sa mai simt pt ultima oara parfumul tau, pielea ta catifelata langa a mea, rasuflarea sacadata in noptile pline de pasiune si buzele tale rosii care zvacneau de dorul unui sarut. Dar nu mai pot avea toate acestea.
Simt o durere. O durere ce ma apasa in piept. Nu am stiut sa am grija de tine. Nu am stiut sa pretuiesc nestemata rara care am avut’o in palme. Cad in genunchi si plang: « de ce ,Doamne, ai luato de langa mine si mi’ai facut viata un iad? Ia’ma si pe mine caci durerea asta ma macina incetul cu incetul. De ce ea, ultima mea alinare? De ce ? »
Afara ploua. Si cerul plange pt iubirea noastra. Si natura imi e alaturi. O lumina puternica lumineaza camera si apoi un sunet cumplit ma patrunde pana in adancul sufletului. Trazneste’ma, ineaca’ma, loveste’ma , Doamne, numai sa fiu iar cu ea.
Pe noptiera de langa pat zac scrisorile , miile de scrisori in care i’am cantat dragostea mea nemarginita . Acum ce rost mai au acele bucati de hartie? Doar cerneala pe o coala galbuie roasa de trecerea timpului. Tu timp hain, treci mai repede sa ajung la sfarsit, caci nu mai pot sa’ndur.
Inchid ochii si inca imi apari in minte. Iesi !!! Iesi!! Sa nu te mai vad. Te urasc pentru ca m’ai parasit.
Ce inocenta erai cand abia te’am cunoscut. Doar o copila nevinovata cu parul lung in doua coditze impletite, cu ochii de un albastru pur ca al cerului senin, doua perle din adancuri si buzele….buzele ca doua petale de trandafir.
In minte imi vine ziua in care te’am vazut pentru ultima oara. Erai ca marmura , rece si alba. Pt ultima oara iti mai sarut buzele , dar nu’mi mai raspunzi, tu nu ma mai auzi. Acum calaii te coboara usor in groapa ce’ti va fi lacas pe veci. Prizoniera intre 4 scanduri sub tarana rece . Arunc o ultima floare ….un trandafir alb, floarea ta preferata.
Un lucru iti mai soptesc “asteapta’ma nu voi intarzia mult” dar nu am putut sa ma tin de cuvant. Sunt prea las sa o fac .
Imi iau haina si ies. Afara inca ploua dar nici picurii violentzi de ploaie nu’i mai simt. Merg incet spre locul nostru: salcia de langa lacul Sperantza.
Zaresc un pui de catzel ce sta zgribulit intro cutie de carton. Incep sa vad mizeria in care altii traiesc. Nefericirea de care multzi sunt inconjurati. Mizerie, boli, tristete. Oare am fost orb pana acum?
Un copil cerseste la usa unei biserici. Nu are mai mult de 6 ani. Sumar imbracat cu o palarioara in cap sta ghemuit si asteapta mila unui crestin. Ii dau banii care ii mai avema prin buzunare. Destul cat sa manance pe saturate. Il las in urma . nu mai suport sa vad cata saracie exista si cata nepasare.
Ajung pe malul lacului, la salcia noastra. Copac ce a fost martor al iubirii noastre. Acolo demult am scrijelit amandoi cu un briceag o inimioara cu initzialele noastre. Privesc si parca numi vine sa cred. Candva ai fost a mea. Imi vine sa plang , dar sunt secat de lacrimi. Vreau doar sa mor.
Doamne o ultima ruga: ia’ma la tine. Am plecat nestiind incotro ma indrept prin aceiasi ploaie rece care imi ingheatza si mai tare sufletul. M’am hotarat. Las lasitatea deoparte .Pasesc usor indreptandu’ma catre un pod . Am ajuns . Capat de drum. Ma urc usor pe marginea podului si sar. Simt in cadere aerul ce ma purifica. Simt apa rece ce imi ingheatza corpul. Vad o lumina e lumina ce duce catre ea.
Oh, iubito, cat am asteptat clipa revederii.

DeDe

Strange thought

Acestea sunt o parte din desenele mele in creion...nu le fac decat cand ma apuca o stare anume sau cand ma plictisesc...de regula mai mult cand am stare mai ciudata ca sa ma pot concentra la ceva pt k plictiseala apare mai rar.Mai incolo poate voi posta si desenele mele in intregime,dar toate la timpul lor ...V am kissulit si take care

P.S: majoritatea desenelor reprezinta portrete

Anca I

Caricaturi


Deci, prima mea postare pe acest blog. Pentru ca eu nu ma pricep la chestii de literatura si alte alea, o sa postez caricaturile pe care le am facut eu pana acum. Am mai multe dar am ales o pe cea care imi place cel mai mult pentru inceput. Mai tarziu voi posta altele si poate cateva desene pe care le am mai facut. Nu stiu ce sa mai spun asa ca voi incheia...vizionare placuta incontinuare :)
Tigerlily

Etichete:

De vorba ...

         Adii usor, in zbor, catre un vis sau o speranta, rai sau viata.
         Te-am primit aici…te-am lasat sa incerci, sa vezi si sa crezi in vise si dorinte.Te-am atins pe umarul tau gol si simplu, iar tu ai reactionat.
         Te-am privit in ochi si ti-am vorbit cu sinceritate.
         Am incercat sa te mangai pe frunte…dar nu m-ai lasat.Mana ta, am lipit-o de a mea.Sufletul nu mi l-ai dat…mi-ai spus povestea ta, iar tu ai ascultat-o pe a mea.Pierdeam nopti stand de vorba…eu aici si tu acolo.  
         Ai zis ca-mi poti arata calea spre cer…credeam ca vorbesti metaforic, si nu te-am crezut.Am crezut ca ma minti, cand defapt tu graiai adevarul.Pe sira spinarii ti se vedeau anii, si golurile.Imi placeai…ma bucuram ca aveam cu cine imi spune atatea…nu voiam sa devin sacaitoare, enervanta sau insuportabila…mi-ai iertat orice semn de irascibilitate, si ma emotionam cand ma chemai sa vad cerul sau sa vin cu tine.
         Radeai si zambeai la fiecare prostie ce-o spuneam.Nu erai doar in mintea, ci si in inima mea.M-ai rugat sa te urmez, pentru a fi impreuna si pt ca nimeni vreodata sa ne poata desparti…
         Parintii nu cred ca te-ar fi acceptat…si nu pentru pozitia ta sociala…ci pentru felul in care arati.Ar fi ras si internat intr-un balamuc.Vor ceva bun pentru mine.
         Nu stiu ce inseamna aia iubire pentru natura…te-am iubit…m-ai parasit,ai plecat…m-am trezit,ai disparut…te-am uitat.Ai preferat moartea intr-un gard,agatat.Oricum erai ruginit iar o parte din corp iti era rupt.Iti spun adio frunzo, si spun adio la tot ce am visat.


                                                                                                                     Ionela If.

Etichete: ,

Inceputuri


Da. Si am creat primul (probabil si ultimul) blog care sa ne cuprinda pe toti exact asa cum ne dorim sa fim. Sau daca nu, cum ne-am dori. Un blog in care sa scriem porcariile care ni se intampla zilnic, sa radem sau sa ne batem joc. Asta o sa fie un fel de loc al gandurilor proprii...si totusi nu asa de personale.

Fiind primul post vreau sa le urez prietenilor si celor care vor mai da pe aici un sincer si cald: spor la scris, fratilor!


Signed by Peace