De vorba ...
Adii usor, in zbor, catre un vis sau o speranta, rai sau viata.
Te-am primit aici…te-am lasat sa incerci, sa vezi si sa crezi in vise si dorinte.Te-am atins pe umarul tau gol si simplu, iar tu ai reactionat.
Te-am privit in ochi si ti-am vorbit cu sinceritate.
Am incercat sa te mangai pe frunte…dar nu m-ai lasat.Mana ta, am lipit-o de a mea.Sufletul nu mi l-ai dat…mi-ai spus povestea ta, iar tu ai ascultat-o pe a mea.Pierdeam nopti stand de vorba…eu aici si tu acolo.
Ai zis ca-mi poti arata calea spre cer…credeam ca vorbesti metaforic, si nu te-am crezut.Am crezut ca ma minti, cand defapt tu graiai adevarul.Pe sira spinarii ti se vedeau anii, si golurile.Imi placeai…ma bucuram ca aveam cu cine imi spune atatea…nu voiam sa devin sacaitoare, enervanta sau insuportabila…mi-ai iertat orice semn de irascibilitate, si ma emotionam cand ma chemai sa vad cerul sau sa vin cu tine.
Radeai si zambeai la fiecare prostie ce-o spuneam.Nu erai doar in mintea, ci si in inima mea.M-ai rugat sa te urmez, pentru a fi impreuna si pt ca nimeni vreodata sa ne poata desparti…
Parintii nu cred ca te-ar fi acceptat…si nu pentru pozitia ta sociala…ci pentru felul in care arati.Ar fi ras si internat intr-un balamuc.Vor ceva bun pentru mine.
Nu stiu ce inseamna aia iubire pentru natura…te-am iubit…m-ai parasit,ai plecat…m-am trezit,ai disparut…te-am uitat.Ai preferat moartea intr-un gard,agatat.Oricum erai ruginit iar o parte din corp iti era rupt.Iti spun adio frunzo, si spun adio la tot ce am visat.
Ionela If.
Te-am primit aici…te-am lasat sa incerci, sa vezi si sa crezi in vise si dorinte.Te-am atins pe umarul tau gol si simplu, iar tu ai reactionat.
Te-am privit in ochi si ti-am vorbit cu sinceritate.
Am incercat sa te mangai pe frunte…dar nu m-ai lasat.Mana ta, am lipit-o de a mea.Sufletul nu mi l-ai dat…mi-ai spus povestea ta, iar tu ai ascultat-o pe a mea.Pierdeam nopti stand de vorba…eu aici si tu acolo.
Ai zis ca-mi poti arata calea spre cer…credeam ca vorbesti metaforic, si nu te-am crezut.Am crezut ca ma minti, cand defapt tu graiai adevarul.Pe sira spinarii ti se vedeau anii, si golurile.Imi placeai…ma bucuram ca aveam cu cine imi spune atatea…nu voiam sa devin sacaitoare, enervanta sau insuportabila…mi-ai iertat orice semn de irascibilitate, si ma emotionam cand ma chemai sa vad cerul sau sa vin cu tine.
Radeai si zambeai la fiecare prostie ce-o spuneam.Nu erai doar in mintea, ci si in inima mea.M-ai rugat sa te urmez, pentru a fi impreuna si pt ca nimeni vreodata sa ne poata desparti…
Parintii nu cred ca te-ar fi acceptat…si nu pentru pozitia ta sociala…ci pentru felul in care arati.Ar fi ras si internat intr-un balamuc.Vor ceva bun pentru mine.
Nu stiu ce inseamna aia iubire pentru natura…te-am iubit…m-ai parasit,ai plecat…m-am trezit,ai disparut…te-am uitat.Ai preferat moartea intr-un gard,agatat.Oricum erai ruginit iar o parte din corp iti era rupt.Iti spun adio frunzo, si spun adio la tot ce am visat.
Ionela If.
publicat de Zdruncinatii @ 12:53
1 comentarii:
Daca mie mi se pare povestioara asta un amestesc de iubire confuza, nu stiu ce ti se pare tie. Ma gandesc ca oamenii sunt mai rai ca natura, nu?
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire