Adio
Intunericul cuprinde cusca in care sunt inchis : acesti patru pereti blestemati in care ma ascund, in care salasluieste sufletul meu sfaramat in mii de bucati. De ce ai plecat, iubito, si m’ai lasat singur in lumea asta plina de ura si amaraciune? De ce nu m’ai luat cu tine? Egoisto!!!
Plang. Ce pot sa mai fac? Tot ce mi’a ramas sunt cateva poze. Dovezi ale existentei unei iubiri. “Iubire” ….doar un cuvant. Un cuvant care are atatea sensuri si in spatele caruia se ascund atatea sentimente. Te’am iubit si te iubesc in continuare aici si dincolo de moarte.
Iti mai amintesti cand ti’am furat primul sarut? Erai rosie in obraji ca un bujor primavara. Atunci in inima mea a inceput sa incolteasca frumosul sentiment.
Vreau sa mai simt pt ultima oara parfumul tau, pielea ta catifelata langa a mea, rasuflarea sacadata in noptile pline de pasiune si buzele tale rosii care zvacneau de dorul unui sarut. Dar nu mai pot avea toate acestea.
Simt o durere. O durere ce ma apasa in piept. Nu am stiut sa am grija de tine. Nu am stiut sa pretuiesc nestemata rara care am avut’o in palme. Cad in genunchi si plang: « de ce ,Doamne, ai luato de langa mine si mi’ai facut viata un iad? Ia’ma si pe mine caci durerea asta ma macina incetul cu incetul. De ce ea, ultima mea alinare? De ce ? »
Afara ploua. Si cerul plange pt iubirea noastra. Si natura imi e alaturi. O lumina puternica lumineaza camera si apoi un sunet cumplit ma patrunde pana in adancul sufletului. Trazneste’ma, ineaca’ma, loveste’ma , Doamne, numai sa fiu iar cu ea.
Pe noptiera de langa pat zac scrisorile , miile de scrisori in care i’am cantat dragostea mea nemarginita . Acum ce rost mai au acele bucati de hartie? Doar cerneala pe o coala galbuie roasa de trecerea timpului. Tu timp hain, treci mai repede sa ajung la sfarsit, caci nu mai pot sa’ndur.
Inchid ochii si inca imi apari in minte. Iesi !!! Iesi!! Sa nu te mai vad. Te urasc pentru ca m’ai parasit.
Ce inocenta erai cand abia te’am cunoscut. Doar o copila nevinovata cu parul lung in doua coditze impletite, cu ochii de un albastru pur ca al cerului senin, doua perle din adancuri si buzele….buzele ca doua petale de trandafir.
In minte imi vine ziua in care te’am vazut pentru ultima oara. Erai ca marmura , rece si alba. Pt ultima oara iti mai sarut buzele , dar nu’mi mai raspunzi, tu nu ma mai auzi. Acum calaii te coboara usor in groapa ce’ti va fi lacas pe veci. Prizoniera intre 4 scanduri sub tarana rece . Arunc o ultima floare ….un trandafir alb, floarea ta preferata.
Un lucru iti mai soptesc “asteapta’ma nu voi intarzia mult” dar nu am putut sa ma tin de cuvant. Sunt prea las sa o fac .
Imi iau haina si ies. Afara inca ploua dar nici picurii violentzi de ploaie nu’i mai simt. Merg incet spre locul nostru: salcia de langa lacul Sperantza.
Zaresc un pui de catzel ce sta zgribulit intro cutie de carton. Incep sa vad mizeria in care altii traiesc. Nefericirea de care multzi sunt inconjurati. Mizerie, boli, tristete. Oare am fost orb pana acum?
Un copil cerseste la usa unei biserici. Nu are mai mult de 6 ani. Sumar imbracat cu o palarioara in cap sta ghemuit si asteapta mila unui crestin. Ii dau banii care ii mai avema prin buzunare. Destul cat sa manance pe saturate. Il las in urma . nu mai suport sa vad cata saracie exista si cata nepasare.
Ajung pe malul lacului, la salcia noastra. Copac ce a fost martor al iubirii noastre. Acolo demult am scrijelit amandoi cu un briceag o inimioara cu initzialele noastre. Privesc si parca numi vine sa cred. Candva ai fost a mea. Imi vine sa plang , dar sunt secat de lacrimi. Vreau doar sa mor.
Doamne o ultima ruga: ia’ma la tine. Am plecat nestiind incotro ma indrept prin aceiasi ploaie rece care imi ingheatza si mai tare sufletul. M’am hotarat. Las lasitatea deoparte .Pasesc usor indreptandu’ma catre un pod . Am ajuns . Capat de drum. Ma urc usor pe marginea podului si sar. Simt in cadere aerul ce ma purifica. Simt apa rece ce imi ingheatza corpul. Vad o lumina e lumina ce duce catre ea.
Oh, iubito, cat am asteptat clipa revederii.
Plang. Ce pot sa mai fac? Tot ce mi’a ramas sunt cateva poze. Dovezi ale existentei unei iubiri. “Iubire” ….doar un cuvant. Un cuvant care are atatea sensuri si in spatele caruia se ascund atatea sentimente. Te’am iubit si te iubesc in continuare aici si dincolo de moarte.
Iti mai amintesti cand ti’am furat primul sarut? Erai rosie in obraji ca un bujor primavara. Atunci in inima mea a inceput sa incolteasca frumosul sentiment.
Vreau sa mai simt pt ultima oara parfumul tau, pielea ta catifelata langa a mea, rasuflarea sacadata in noptile pline de pasiune si buzele tale rosii care zvacneau de dorul unui sarut. Dar nu mai pot avea toate acestea.
Simt o durere. O durere ce ma apasa in piept. Nu am stiut sa am grija de tine. Nu am stiut sa pretuiesc nestemata rara care am avut’o in palme. Cad in genunchi si plang: « de ce ,Doamne, ai luato de langa mine si mi’ai facut viata un iad? Ia’ma si pe mine caci durerea asta ma macina incetul cu incetul. De ce ea, ultima mea alinare? De ce ? »
Afara ploua. Si cerul plange pt iubirea noastra. Si natura imi e alaturi. O lumina puternica lumineaza camera si apoi un sunet cumplit ma patrunde pana in adancul sufletului. Trazneste’ma, ineaca’ma, loveste’ma , Doamne, numai sa fiu iar cu ea.
Pe noptiera de langa pat zac scrisorile , miile de scrisori in care i’am cantat dragostea mea nemarginita . Acum ce rost mai au acele bucati de hartie? Doar cerneala pe o coala galbuie roasa de trecerea timpului. Tu timp hain, treci mai repede sa ajung la sfarsit, caci nu mai pot sa’ndur.
Inchid ochii si inca imi apari in minte. Iesi !!! Iesi!! Sa nu te mai vad. Te urasc pentru ca m’ai parasit.
Ce inocenta erai cand abia te’am cunoscut. Doar o copila nevinovata cu parul lung in doua coditze impletite, cu ochii de un albastru pur ca al cerului senin, doua perle din adancuri si buzele….buzele ca doua petale de trandafir.
In minte imi vine ziua in care te’am vazut pentru ultima oara. Erai ca marmura , rece si alba. Pt ultima oara iti mai sarut buzele , dar nu’mi mai raspunzi, tu nu ma mai auzi. Acum calaii te coboara usor in groapa ce’ti va fi lacas pe veci. Prizoniera intre 4 scanduri sub tarana rece . Arunc o ultima floare ….un trandafir alb, floarea ta preferata.
Un lucru iti mai soptesc “asteapta’ma nu voi intarzia mult” dar nu am putut sa ma tin de cuvant. Sunt prea las sa o fac .
Imi iau haina si ies. Afara inca ploua dar nici picurii violentzi de ploaie nu’i mai simt. Merg incet spre locul nostru: salcia de langa lacul Sperantza.
Zaresc un pui de catzel ce sta zgribulit intro cutie de carton. Incep sa vad mizeria in care altii traiesc. Nefericirea de care multzi sunt inconjurati. Mizerie, boli, tristete. Oare am fost orb pana acum?
Un copil cerseste la usa unei biserici. Nu are mai mult de 6 ani. Sumar imbracat cu o palarioara in cap sta ghemuit si asteapta mila unui crestin. Ii dau banii care ii mai avema prin buzunare. Destul cat sa manance pe saturate. Il las in urma . nu mai suport sa vad cata saracie exista si cata nepasare.
Ajung pe malul lacului, la salcia noastra. Copac ce a fost martor al iubirii noastre. Acolo demult am scrijelit amandoi cu un briceag o inimioara cu initzialele noastre. Privesc si parca numi vine sa cred. Candva ai fost a mea. Imi vine sa plang , dar sunt secat de lacrimi. Vreau doar sa mor.
Doamne o ultima ruga: ia’ma la tine. Am plecat nestiind incotro ma indrept prin aceiasi ploaie rece care imi ingheatza si mai tare sufletul. M’am hotarat. Las lasitatea deoparte .Pasesc usor indreptandu’ma catre un pod . Am ajuns . Capat de drum. Ma urc usor pe marginea podului si sar. Simt in cadere aerul ce ma purifica. Simt apa rece ce imi ingheatza corpul. Vad o lumina e lumina ce duce catre ea.
Oh, iubito, cat am asteptat clipa revederii.
DeDe
publicat de Zdruncinatii @ 14:15
2 comentarii:
Asta-i una din scrierile alea la care bocesti doar daca simti ca iubesti. Fato, sa mor daca am stiu ca poti scrie asa! :*
Signed by Peace
Ade :">....recunosc...mi au dat lacrimile...:-"...de ce sa mint :))...oricum nu intra prea multa lume pe blog :">:))....te ioubesc bre si chiar e brava compunerea asta..mai fa :X
Tigerlily
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire